Ce sunt experiențele adverse din copilărie?
Experiențe adverse din copilărie (Adverse Childhood Experiences – ACE) sunt evenimente traumatice care au avut loc în oricare din etapele copilăriei și care pot avea efecte negative de durată asupra sănătății și stării de bine a persoanei devenite adulte.
Majoritatea oamenilor considerau până nu demult că ceea ce i se întâmplă unui copil aflat la o vârstă fragedă (nou născut sau sugar) nu îl va afecta mai târziu pentru că acele evenimente vor fi complet uitate.
Medicii obișnuiau să considere că nou-născuții nu simt durerea, motiv pentru care realizau proceduri chirurgicale fără a folosi anestezia. De exemplu, în anumite tradiții, copiii au fost (și încă mai sunt circumciși) fără anestezie.
Una dintre cele mai importante descoperiri făcute în mod accidental este cea referitoare la impactul pe termen lung al evenimentelor traumatice din copilărie asupra stării de sănătate a persoanelor devenite adulte.
Unul dintre cele mai importante studii medicale „necunoscute”
Studiu științific al Experiențelor Adverse din Copilărie (ACE) arată o corelare dintre 10 tipuri de experiențe traumatice din copilărie și debutul a numeroase afecțiuni fizice și mintale.
Aceste adversități pot schimba arhitectura creierului unui copil, pot modifica activarea genelor care controlează eliberarea hormonilor de stres și pot declanșa un răspuns inflamator la stres pentru tot restul vieții, creând o predispoziție la îmbolnăvire a viitorului adult.
În 1985, medicul și cercetătorul Vincent Felitti directorul Kaiser Permanente Medical Program din San Diego SUA și-a propus să afle de ce, în fiecare an din ultimii cinci, mai mult de jumătate dintre pacienții programului renunțau la programele de slăbit, în ciuda progreselor majore pe care le obținuseră până la acel moment în reglarea greutății corporale. Majoritatea pacienților clinicii cântăreau peste 200 de kg.
Studierea cazurilor celor ce renunțaseră la program a dezvăluit faptul că majoritatea celor care abandonaseră s-au născut având o greutate normală dar s-au îngrășat rapid într-un moment al vieții și apoi s-au stabilizat la greutatea finală (cea dinainte de a începe programele de slăbit).
Ulterior, chiar dacă au slăbit considerabil, ca urmare a programului medical, au recăpătat toată greutatea sau chiar mai mult într-un timp foarte scurt.
În urma interviurilor extinse cu aproape 300 dintre foștii pacienți, dr. Felitti a descoperit că majoritatea dintre aceștia au întâmpinat evenimente traumatice în copilărie și mulți au fost abuzați sexual în repetate rânduri în perioada timpurie a vieții lor.
Ei nu considerau greutatea în exces ca fiind o problemă. Mai degrabă mâncatul în exces era perceput ca fiind o soluție de a ține în control rușinea, anxietatea, frica, furia, tristețea sau depresia. Mâncatul în exces le-a adus liniștea, la fel cum funcționează adicția pentru alcool, droguri sau medicamente. A nu mânca în exces însemna pierderea controlului asupra stărilor de anxietate, depresie și frică care puteau ajunge la un nivel intolerabil. Eficiența programului de slăbit îi „punea în pericol“ pe foștii pacienți pentru că deveneau vulnerabili la stările emoționale puternice pe care nu le mai puteau gestiona.
De asemenea, greutatea în exces servea scopului de a-i proteja împotriva atenției fizice nedorite.
În 1990, studiul inițiat de Dr. Felitti a fost extins: pe parcursul unui alt studiu mult mai amplu, desfășurat pe o perioadă de 25 de ani realizat de către Institutul de Prevenție și Control al Bolilor și Kaiser Permanente Medical Program, unde au participat peste 17.000 de adulți din rândul populației generale, bine educați (cel puțin cu studii superioare) și având locuri stabile de muncă. Toți au fost chestionați privitor la expunerea la evenimente traumatice din copilărie.
Cele 10 Experiențe Adverse din Copilărie incluse în studiu au fost:
- Abuzul verbal și emoțional;
- Abuzul fizic;
- Abuzul sexual;
- Neglijarea nevoilor emoționale;
- Neglijarea nevoilor fizice;
- Expunerea la violență domestică;
- Pierderea unui părinte cauzată de separare sau divorț;
- Traiul cu unul dintre părinți care a suferit de o boală psihică;
- Traiul cu unul dintre părinți care a fost alcoolic sau dependent de substanțe adictive;
- Traiul cu unul dintre părinți care a fost condamnat la închisoare;
Toate aceste 10 situații descriu în linii mari familii cu un grad major de disfuncționalitate în care au crescut persoanele intervievate.
Fiecare expunere a persoanelor la una dintre cele 10 situații adverse majora scorul ACE cu câte un punct iar rezultatul final a fost corelat cu indicatorii de sănătate.
Rezultatele finale ale studiului au fost surprinzătoare:
- Experiențele traumatice din perioada copilăriei sunt foarte răspândite în rândul populației (indiferent de nivelul de educație sau de bunăstare financiară al participanților):
- O treime (36%) dintre participanți NU au avut nicio experiență adversă din copilărie;
- 64% dintre participanți au avut o experiență adversă din copilărie;
- 55% dintre participanți au avut mai mult de o experiență adversă din copilărie;
- 40% dintre participanți au avut 2 sau mai multe experiențe adverse din copilărie;
- 12% au acumulat cel puțin 4 tipuri de experiențe traumatice;
- Cu cât scorul ACE obținut a fost mai mare, cu atât mai mult a crescut și predispoziția persoanelor de a dezvolta afecțiuni cronice, boli mintale, comportamente violente sau riscul de a deveni victimă a violenței, de a dezvolta probleme financiare, sociale sau emoționale pe parcursul vieții ca adult.
- O persoană care a obținut un scor ACE de 4 în comparație cu o altă persoană cu scor 0:
- Are un risc aproape dublu de a fi diagnosticată cu cancer sau cu o boală de inimă;
- Are un risc de peste 4 ori mai mare de a dezvolta o depresie;
- Are probabilitatea de 7 ori mai mare de a deveni alcoolic;
- Riscă de 12 ori mai mult să aibă o tentativă de suicid pe parcursul vieții,
- Are un risc crescut de a dezvolta boli auto-imune și alte tipuri de afecțiuni: diabet de tip 2, boală pulmonară constructivă, lupus, simptom de oboseală cronică, accident vascular cerebral, scleroză multiplă.
- O persoană care a obținut un scor ACE de 6 are speranța de viață redusă cu 20 de ani în comparație cu o altă persoană cu scor 0.
Studiul ACE este doar începutul schimbării unei vechi paradigme cu una nouă care oferă o înțelegere mai amplă și mai complexă a factorilor ce influențează sănătatea.
Lista tipurilor de traume este mult mai lungă decât cele 10 incluse în acest studiu, motiv pentru care există persoane care pot avea chiar un scor ACE mai mare de 10.
Lista evenimentelor traumatice poate include: rasismul, bullying, traiul într-un cartier nesigur, schimbarea frecventă a locuinței, supraviețuirea și recuperarea după un accident sever, etc.
Testul ACE
Dacă dorești să faci testul Experiențelor Adverse din Copilărie (ACE) poți parcurge cele 10 topici de mai jos. Pentru fiecare răspuns de „DA”, adaugă un punct. La final însumează punctele pentru a afla scorul tău ACE:
- S-a întâmplat des ca vreunul dintre părinți (sau alt adult din casa în care ai crescut) să te înjure, să te insulte, să te înjosească, să te umilească, să te trateze într-un asemenea fel încât să-ți fie teamă că ai fi putut avea răni fizice grave?
NU
DA
- S-a întâmplat des ca vreunul dintre părinți (sau alt adult din casa în care ai crescut) să te împingă, să te apuce cu forța, să te îmbrâncească, să te pălmuiască peste față, să arunce cu ceva în tine, să te lovească atât de puternic încât să rămâi cu semne, răni sau fracturi?
NU
DA
- S-a întâmplat vreodată ca un adult sau o persoană cu cel puțin 5 ani mai în vârstă decât tine sa te atingă, să te mângâie, să te pună să faci ceva cu corpul lui/ei într-un mod sexual sau să fi încercat/să fi făcut sex oral, vaginal sau anal cu tine?
NU
DA
- Ai simțit frecvent că nimeni din familia ta nu te-a iubit sau că nu ai însemnat ceva pentru cineva din familia ta? Membrii familiei tale nu au avut grijă unul de celălalt, nu se simțeau apropiați unul de altul și nu se sprijineau reciproc?
NU
DA
- S-a întâmplat des să nu fi avut mâncare suficientă, să fi fost nevoit să porți haine murdare și să nu fi avut pe nimeni să te protejeze? Părinții tăi au fost prea beți / drogați pentru a fi avut grijă de tine sau pentru a te fi dus la doctor dacă ai fi avut nevoie?
NU
DA
- Au fost părinții tăi vreodată separați sau divorțați?
NU
DA
- Ai fost martor des la agresarea mamei tale? Mama ta a fost împinsă, apucată, pălmuită, bătută, lovită cu pumnul/obiecte dure, amenințată cu o armă de foc/cuțit?
NU
DA
- Ai locuit cu cineva care a consumat excesiv și în mod regulat băutură sau droguri?
NU
DA
- A existat în familia ta extinsă vreo persoană care suferea de tulburări mintale sau care a avut tentative de sinucidere?
NU
DA
- A existat în familia ta vreo persoană care a fost în închisoare?
NU
DA
Scorul tău ACE: ……….
Trecerea timpului nu vindecă traumele profunde, iar corpul își amintește și își spune povestea dureroasă
Trauma este o prezență invizibilă și inevitabilă ce poate prelua controlul asupra vieții unei persoane.
Traumele profunde nu se încadrează în categoria experiențelor pe care simpla trecere a timpului le poate vindeca. Tăcerea, uitarea, ignorarea experiențelor traumatice trăite duc, mai devreme sau mai târziu, la deteriorarea calității vieții.
Voi încheia acest capitol prin cuvintele scrise de Alice Miller, una dintre cele mai active personalități care a demascat abuzurile împotriva copiilor în numeroasele sale lucrări:
“Adevărul despre copilărie este păstrat în corpul nostru,
Deși îl putem reprima, nu îl putem modifica niciodată.
Intelectul nostru poate fi înșelat, sentimentele noastre manipulate,
Percepțiile noastre pot deveni confuze,
Iar corpul nostru păcălit cu medicamente.
Dar, într-o zi, corpul își va prezenta nota de plată,
Căci este la fel de incoruptibil ca un copil
Care, având încă sufletul întreg,
Nu va accepta compromisuri sau scuze,
Și nu va înceta să ne chinuie,
Până când nu vom mai ascunde adevărul despre copilăria noastră”.
ALICE MILLER