Nu știu cum aș putea descrie această experiență fără a povesti măcar ceea ce am văzut și trăit, fără a oferi totuși și detaliile exacte.

Odată ce am intrat în starea de relaxare profundă, am avut parte de cea mai intensă experiență:

În momentul în care am fost ghidată spre viața anterioară, m-am trezit "vizionând" un film din sec 13-14.

Îmi simțeam sufletul acolo, eram eu acolo, îmbrăcată ca în acele vremuri, simțind piatra cubică sub tălpi, trăind senzațiile ce decurgeau din acest film. Mă simțeam veselă și fericită, vedeam trecătorii care mă priveau și îmi zâmbeau și reacția mea la zâmbetele lor. Interacționam cu ei. Au apărut frânturi de "film" în care interacționam cu oamenii, bucuria ce o simțeam făcând anumite fapte pentru ei, bucuria lor. 

M-am văzut lângă cineva foarte aproape față de care am simțit o iubire profundă, iar atingerea frunții de acea persoana îmi provoca o căldură perceptibilă în acea zonă. Sentimentele pe care le simțeam lângă acea persoană erau intense: iubirea, fericirea, liniștea, le simțeam în suflet.

Cea mai intensă senzație am avut-o în momentul în care filmul s-a mutat în zbor de pe o stâncă și momentul în care realmente respiram foarte adânc simțind nevoia de a înghiți puternic de 3 ori, conștientă fiind că o fac fără a controla. Mă înecam.

Momentul în care m-ați ghidat spre viata imediat anterioară, "filmul" s-a plasat automat în alte vremuri, în jurul anului 1930 după îmbrăcăminte, unde am văzut și simțit din nou alte imagini și sentimente la fel de clare și intense. Clădiri, străzi, eu cum eram îmbrăcată, cum îmi țineam geanta pe mana, cum aveam gândurile unui om care merge cu o țintă spre un anumit loc. Bucuria de a-mi îmbrățișa copilul.

La întrebarea despre o anumită persoană, am rostit numele persoanei și parca la secundă am revenit în primul film, unde am retrăit apropierea și sentimentele de lângă acea persoană. 

În momentul următor, m-am simțit smulsă brutal de cineva de lângă persoana dragă mie, moment în care, realmente am simțit durerea în suflet, făcându-mă să plâng în realitate.....din nou, conștientă fiind și fără a putea controla.

Deși m-am plasat pe rând în cele 2 "filme" total diferite, din timpuri diferite, a 3-a experiență m-a dus aproape instantaneu în primul, continuând parcă de unde rămăsesem, vizionând foarte clar finalul. Am putut face cu ușurință legătura între durerea de la sfârșit și imaginea cu mine zburând de pe stâncă și înecându-mă din prima parte.

Toate sentimentele veselie, fericire, iubire, durere, le-am trăit intens și la propriu (respiratul greu, înghițitul, lacrimile), iar toate acestea nu ar fi putut fi atât de intense fără imagini clare și interactive.

Vă mulțumesc din suflet pentru această experiență, pe care o accept așa cum am primit-o, fără a interpreta și judeca.”

Dana