În articolul anterior am discutat despre Copilul Interior Vulnerabil și despre cele 2 fațete ale sale:
- Atunci când este protejat, îngrijit și iubit scoate la suprafață Copilul Natural sau Copilul Magic care are abilități extraordinare (curiozitatea, optimismul, tenacitatea, spiritul de joacă, spontaneitatea, unicitatea, capacitatea de a iubi și de a primi iubire).
- În schimb când este neglijat sau abuzat, încărcat de suferință, de emoții negative pe care nu le poate gestiona va scoate la suprafață fațeta sa negativă: cea a Copilului Rănit, aflat în Suferință.
Toți Copiii au nevoie de Părinți dar…
Copilul Interior Vulnerabil are întotdeauna nevoie de protecție, de iubire și de a i se satisface nevoile fizice și emoționale.
La fel, Copilul Rănit, aflat în Suferință are și el nevoie de protecție și de iubire dar mai ales are nevoie de vindecare.
Ambii Copii Interiori sunt fragili, vulnerabili și au nevoie atât de un Părinte Interior Protectiv cât și de un Părinte Iubitor.
Din nefericire, majoritatea persoanelor au primit un parentaj ineficient, de multe ori disfuncțional: au fost condiționați, constrânși, rușinați și speriați de către părinți pentru „binele lor”.
Din acest motiv, pentru mulți oameni, Părintele Interior Protectiv este aproape inexistent: în schimb au un Părinte Interior Critic foarte activ care continuă programarea primită în copilărie de la proprii părinți.
Părintele Interior Critic este vocea interioară care încearcă să motiveze Copilul Interior să facă „ceea ce trebuie făcut” prin metode de constrângere, manipulare, amenințare („...Știi bine că oricât de puțin ai mânca, pui tot pe tine!”) sau prin rușinare („Nu mânca prăjitura! O să te îngrași și o să arăți ca o vacă!”).
Vom discuta pe larg despre Părintele Interior Critic într-un articol viitor.
…uneori Frații mai Mari sunt constrânși să joace rolul de Părinți
De multe ori, într-o familie numeroasă, cu mulți copii, părinții sunt prea ocupați sau prea copleșiți și nu pot oferi fiecărui copil atenția și îngrijirea de care aceștia au nevoie. Și adeseori, părinții nu au resursele necesare și nu pot primi ajutor din partea altor persoane (bunici, rude, bone, etc).
Ce se întâmplă în astfel de situații?
Ei bine, intră în acțiune frații mai mari: copiii mai mari, nepregătiți pentru sarcinile de care are nevoie familia lor dar care sunt constrânși de părinți și de împrejurări să își asume sarcini de adulți, mult peste cele potrivite vârstei lor. Acești copii devin parentificați: sunt nevoiți să își sacrifice inocența copilăriei și „să crească mult prea repede” pentru a deveni „părinții de serviciu” pentru frații lor mai mici.
În familia interioară (cea alcătuită din Copii și Părinți Interiori) lucrurile stau la fel: nu întotdeauna sunt disponibili Părinți Interiori Iubitori și Protectori pentru Copiii Vulnerabili.
În schimb, de cele mai multe ori, există Părinți Interiori Critici care traumatizează continuu acești Copii Interiori Vulnerabili.
Cine îi poate „salva” pe Copiii Vulnerabili?
Cine ar putea în aceste condiții să le ofere Copiilor Interiori Vulnerabili protecția de care au nevoie?
Răspuns: „frații lor mai mari”. Copiii Interiori „Protectori”.
Copiii Interiori Protectori sunt „Părinții Interiori”
…. Disfuncționali
Chiar dacă un copil este „mai mare” și încearcă să-și protejeze frații mai mici, el va rămâne totuși un copil: încă imatur, adeseori impulsiv, egoist, imprevizibil și distructiv, incapabil de a gândi și de a acționa cu responsabilitatea și eficiența unui adult.
Cine este Copilul Interior Impulsiv?
Copilul Interior Impulsiv este o fațetă a Copilului Interior care reflectă impulsivitatea, egoismul, imprevizibilitatea și dorința de a obține o recompensă imediată, caracteristice unui copil cu vârsta între 1 și 3 ani.
Copilul Interior Impulsiv (1-3 ani) este protectorul Copilului Interior aflat în Suferință (până la 1 an) și încearcă să îl protejeze prin distragerea de la emoțiile negative de vulnerabilitate și abandon, printr-o serie de comportamente și emoții „de acoperire”.
Pentru că „fratele său mai mic” este total dependent de cei din jur, neputincios și neajutorat (la fel ca orice copil până la 1 an), Copilul Interior Impulsiv are rolul de a exterioriza emoțiile neexprimate și de a le dispersa.
Câteva din caracteristicile Copilului Interior Impulsiv
Este impulsiv (lipsit de control), excesiv și lipsit de responsabilitate în acțiunile sale
Copilul Interior Impulsiv poate contamina o persoană adultă și îi alimentează comportamentele adictive: deși știe că următoarea prăjitură, țigară, pahar de alcool, pariu, sau relație amoroasă riscantă îi va aduce consecințe negative pe termen lung, nu îi poate rezista.
În apărarea acestui comportament poate aduce justificări copilărești, ilogice dar suficient de credibile pentru a-și continua adicțiile. În plus, acestea par a fi „propriile sale” justificări:
„Ce rău poate să-mi aducă încă o prăjiturică?”
„O țigară în plus sau în minus oricum nu contează, deci poate să fie o țigară în plus…”
„Bea, bea, nu te lăsa, uită că viața e grea……”
„Poate la următorul pariu voi câștiga în sfârșit potul cel mare, suficient cât să-mi acopăr toate pierderile și datoriile!”
„Poate el/ea va fi jumătatea ta, iubirea vieții tale, cel/cea care te va împlini, unica iubire….ultima….”
Este egoist, lipsit de empatie, nerăbdător
Copilul Interior Impulsiv este foarte devotat….. sie însuși și propriilor sale interese. Nu-l interesează părerea celorlalți și nici faptul că-i poate deranja sau poate face rău altor persoane.
El vrea ceea ce vrea, atunci când vrea și nu este mulțumit decât atunci când primește ce-și dorește. Și chiar dacă primește ce-și dorește redevine imediat nemulțumit pentru că vrea mai mult, sau vrea altceva…
Pentru el totul trebuie să se întâmple acum: nu are răbdare să aștepte și nu cere permisiune. Vrea rezultate imediate: preferă o satisfacție rapidă, superficială în locul rezolvării definitive a unei nevoi sau probleme.
De exemplu, preferă să ia o pastilă care elimină pe moment durerea decât să urmeze un tratament pe termen lung care să îi aducă vindecarea necesară.
Preferă să își ia imediat ceea ce vrea, chiar dacă uneori trebuie să mintă, să fure, să manipuleze sau să-i înșele pe ceilalți.
Iubește să primească dar nu să ofere
La fel ca un copil de 2-3 ani, Copilul Interior Impulsiv se simte îndreptățit să primească ceea ce-și dorește dar detestă să ofere, chiar dacă nu are nimic de pierdut.
De exemplu, un copil răsfățat care are 100 de jucării face o criză de isterie dacă un alt copil se joacă cu una din jucăriile sale mai vechi.
În cazul unei persoane adulte, avem situația „colecționarului” care nu se poate despărți de vreun obiect pe care l-a acumulat, chiar dacă are zeci de obiecte aproape similare.
Funcționează pe principiul „alb sau negru”, „totul sau nimic”
Unul din semnele caracteristice ale imaturității este ghidarea după principiul „alb sau negru” „totul sau nimic”: Copilul Interior Impulsiv funcționează doar în extreme.
De exemplu, chiar dacă mănâncă 10 prăjituri dintr-o farfurie de 11, nu va fi mulțumit decât atunci când a mâncat-o și pe ultima.
În mod similar, o persoană adultă care are un Copil Interior Impulsiv lacom nu va găsi niciodată satisfacție și mulțumire, oricât de mult ar câștiga, oricât de mult ar avea.
Este ilustrativ comentariul lui John D. Rockefeller, considerat a fi cel mai bogat om din lume la începutul secolului trecut. Când un reporter l-a întrebat: „Cât de mulți bani sunt suficienți?”, Rockefeller i-a răspuns: „Doar puțin mai mult….”
Este abuziv, adeseori violent în comportament și în limbaj pentru a obține ceea ce își dorește
Un copil impulsiv nu ezită să folosească forța pentru a-și impune punctul de vedere. În spatele violenței este sentimentul de furie „îndreptățită” pe care îl exteriorizează prin comportamente distructive sau autodistructive.
Consideră că „cea mai bună apărare este atacul”: decât să fie victimă preferă să fie ofensator.
Dacă nu are posibilitatea de a-și exterioriza furia pe ceilalți, o poate interioriza și își poate face singur rău. Repertoriul de comportamente autodistructive poate varia de la comportamente active de violență asupra propriei persoane până la cele pasive (îmbolnăvire, accidentări, adicții, amânarea unor decizii importante).
Chiar și frații mai mari au nevoie de recunoaștere, de iubire și de înțelegere
Chiar dacă la prima vedere Copil Interior Impulsiv pare un personaj interior negativ care ne creează probleme grave, avem posibilitatea să schimbăm această perspectivă negativă.
Există o mare diferență între ceea ce este și ceea ce face o persoană: diferența dintre identitatea unui om și comportamentul său.
Copil Interior Impulsiv nu este un personaj negativ, chiar dacă ne poate determina să facem lucruri rele, atât altora cât și nouă înșine.
Dacă înțelegem că scopul său este să ne distragă atenția de la vulnerabilitățile noastre profunde, de la suferința fără cuvinte din copilăria timpurie, de la durerea sfâșietoare a sentimentului profund de abandon, de la tristețea nemărginită a copilului părăsit și de la frica de moarte devastatoare și paralizantă pe care unii dintre noi le-au trăit demult, atunci acțiunile nesăbuite ale acestui Copil Interior Impulsiv par a fi soluții salvatoare pentru moment.
Și dacă înțelegem că un copil care face lucruri rele nu le face pentru că are o răutate înnăscută, fundamentală ci pur și simplu nu știe cum să ceară ajutor și să atragă atenția pentru a primi acest ajutor, vom avea posibilitatea de a găsi puțină compasiune pentru această Parte din noi care încearcă să ne salveze, chiar dacă o face într-un mod disfuncțional.
Toți copiii, mici sau mai mari au nevoie de iubire, de înțelegere, de a fi auziți, respectați, luați în serios și ….iubiți.
Iar dacă primesc ceea ce au nevoie, se vor transforma, la fel ca broscuța cea urâtă din poveste într-un Copil Minunat!
Fiecare copil are nevoie de un părinte iubitor și protectiv. Vom discuta despre acești Părinți Interiori într-un articol viitor.
Copiii învață ceea ce trăiesc
În finalul acestui articol, te las în compania cuvintelor minunate scrise în urmă cu peste o jumatate de secol de Dorothy Law Nolte.
Sper ca aceste cuvinte să te ajute să-ți schimbi perspectiva și să gasești înțelegere și compasiune pentru propriul tău Copil Interior, chiar dacă este Impulsiv:
“Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși.
Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia.
Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un țel.
Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață generozitatea.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți.
Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, copiii învață respectul.
Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.”
DOROTHY LAW NOLTE