Cheia unei relații sănătoase nu este absența conflictului sau a diferențelor dintre cele 2 persoane. Mai degrabă este modul în care persoanele gestionează conflictul și lecțiile pe care le învață din această oportunitate.

Conflictele dintre 2 persoane se desfășoară simultan pe 3 niveluri:

  1. Conflictele dintre dorințe și nevoi
  2. Conflictele dintre credințe și valori
  3. Conflictele dintre modelele realității dobândite în trecutul fiecărei persoane

Nivelul 1: Conflictele dintre dorințe și nevoi

În general, conflictele de la primul nivel au loc atunci când comportamentul unei alte persoane te împiedică într-un mod tangibil să îţi satisfaci dorințele și nevoile.

Nivelul 2: Conflictele dintre credințe și valori

În acest nivel al conflictului nu există un efect tangibil asupra niciuneia dintre cele 2 persoane aflate în conflict. Ceea ce creează situația conflictuală este încercarea celeilalte persoane de a-ți impune (în mod forțat sau manipulativ) credințele și valorile sale.

Nivelul 3: Cel de-al treilea nivel al conflictului aduce la suprafață evenimente traumatice din copilărie rămase nerezolvate, nevoi vitale de creștere rămase nesatisfăcute, roluri disfuncționale din familia de origine care se repetă în prezent.

Această suferință, rămasă nerezolvată, este declanșată de situația din prezent. Subconștientul are tendința de a scoate la suprafață stări emoționale asociate cu situațiile din trecut adesea uitate la nivel conștient, care au rămas nerezolvate, în încercarea de a le finaliza în prezent. Din nefericire, situațiile din prezent nu au nicio legătură cu ceea ce s-a întâmplat în trecut cu fiecare dintre cele 2 persoane și astfel, conflictele de la nivelul 3 rămân de cele mai multe ori nerezolvate.

Exemplu: Conflictul în cuplu

Un cuplu se ceartă în privința unui aspect domestic: soțul a lăsat (din nou) vasele murdare în chiuvetă, iar soția dorește să folosească chiuveta însă este nevoită să spele vasele mai întâi.

În primul nivel al conflictului domestic, comportamentul soţului (care a lăsat vasele murdare în chiuvetă) o împiedică pe soţie într-un mod tangibil să își satisfacă o nevoie (să folosească chiuveta).

În cel de-al doilea nivel al conflictului valorile și credințele soţului (comoditatea de a nu spăla vasele după utilizare, credința că spălatul vaselor este sarcina femeii), se ciocnesc cu valorile soţiei (curăţenia permanentă în casă, lucru ce se extinde și asupra chiuvetei și credința că sarcinile casnice trebuie să fie împărțite între cei ce locuiesc în casă).

Fiecare dintre cei doi soţi încearcă să impună celuilalt propriile credințe și valori. Chiar dacă acest lucru nu are efecte tangibile imediate în situația dată, efectele în viitor pot fi semnificative (fie soțul va fi nevoit să își spele de fiecare dată vasele murdare, fie soția să spele vasele murdare pentru totdeauna).

În cel de-al treilea nivel al conflictului fiecare dintre cei doi soţi luptă cu „fantomele părinților” din familiile lor de origine:

Soția: În copilărie, ea a fost martoră la rolul de sacrificiu al mamei sale. Mama ei și-a dedicat viața pentru a fi „servitoarea” tuturor din familie: abuzată de un soț alcoolic, critic și violent căruia încerca să-i facă mereu pe plac. Pentru că mama ei a fost incapabilă să se apere împotriva abuzului, copila de atunci și-a asumat rolul de „rebel”: s-a răzvrătit permanent împotriva tatălui încercând să-și protejeze mama și pe ea însăși.

În situația din prezent, ea s-a regăsit în poziția de neputinţă a mamei sale, pusă în situația de a fi „servitoarea” care spală vasele soţului. În acel moment, pentru ea, soțul a devenit imaginea tatălui abuziv din copilărie căruia i s-a împotrivit cu îndârjire timp de peste 20 de ani.

La nivelul 3, pentru soţie, conflictul nu are nicio legătură cu spălatul vaselor: are legătură cu refuzul de a ceda, de a nu fi abuzată și de a nu își pierde identitatea, așa cum a văzut în copilărie, la mama ei.

Soțul: În copilărie, el a fost singurul copil din familie, iubit în exces de către ambii părinţi. Părinții săi, foști copii abandonaţi de proprii lor părinţi, pentru a-și acoperi traumele de abandon i-au oferit băiatului un model „de iubire necondiţionată”, însă în același timp l-au cocoloşit, l-au protejat excesiv și i-au satisfăcut toate capriciile. Băiatul a crescut fără a învăța să-și asume prea multă responsabilitate pentru faptele sale, cu sentimentul că este îndreptăţit să primească totul și cu așteptarea ca toți ceilalți din familie să-l servească, să-i anticipeze nevoile și să-i satisfacă capriciile.

Drept urmare, a rămas cu o serie de carențe de dezvoltare: nu a învățat să fie empatic, să relaționeze dintr-o poziție de egalitate, să contribuie în mod egal la dezvoltarea relației de cuplu și la sarcinile din familie.

La nivelul 3, nici pentru soţ conflictul nu are nicio legătură cu (ne)spălatul vaselor: are legătură cu nevoia de familiaritate, de a fi îngrijit de către soția sa așa cum a fost îngrijit de către mama sa.

El a rămas blocat într-o percepție din trecut și refuză „să devină un adult responsabil”. Din acest motiv încearcă să-și transforme soția în mama docilă care i-a satisfăcut capriciile în copilărie.

Rezolvarea conflictelor profunde și vindecarea relațiilor

Medicul psihiatru Ronald David Laing ilustrează nivelul 3 al conflictelor interpersonale într-o singură propoziție:

„Suntem cu toții într-o transă post-hipnotică indusă în copilăria timpurie.”

R. D. LAING

Este puțin probabil să depăşim nivelul 3 al conflictelor cu ceilalți atât timp cât rămânem captivi în transa copilăriei și vom lupta unul cu celălalt, fiecare condus de regulile, rolurile, modelele și înțelegerea pe care le-am primit în familia de origine.

Din acest motiv primul pas spre vindecarea relațiilor este redescoperirea realității personale (parentajul primit din partea părinților noștri în copilărie) și a celei familiale (dinamica relaţională a familiei noastre de origine și a familiei actuale, din prezent).

„Pentru a pune lumea în ordine este necesar să punem națiunea în ordine,

Pentru a pune națiunea în ordine este necesar să punem familia în ordine,

Pentru a pune familia în ordine, este necesar mai întâi să ne cultivăm viața personală,

Și pentru a ne cultiva viața personală este necesar să ne punem inima (emoțiile) în ordine”

CONFUCIUS

P.S.

Cu ce te putem ajuta:

Ședințe individuale de hipnoză (click aici pentru detalii)

Cursul „Hipnoza Profesională”: 28 sept – 3 oct 2020 (click aici pentru detalii)

Cursuri online de hipnoză (click aici pentru detalii)

Leave a Reply

Your email address will not be published.