Când ești copil, îți privești părinții ca pe niște modele pe care să le urmezi în tot ceea ce faci, de la mâncarea pe care o alegi, la cum să te îmbraci și chiar la modul în care te speli pe dinți.

Dar chiar și după ce crești, adult fiind, părinții tăi continuă să te influenţeze, iar această influență apare în special atunci când relația părinților tăi se reflectă în viața amoroasă, de cuplu.

Bineînțeles că există factori care modelează felul în care privim iubirea, sexul și relațiile dar exemplul dat de către părinţi joaca un rol foarte important în modul în care ne conducem acțiunile și relațiile de adulți.

Părinții sunt primul exemplu despre modul în care comunicăm, despre cum ne dezvoltăm și despre lucrurile pe care le facem pentru a ne menţine relațiile, în special relația cu partenerul de viață.

Mulți dintre noi ajung să dezvolte o serie de așteptări nerealiste, folosindu-se de relația propriilor părinţi ca bază de formare individuală. Fie că părinții sunt conștienți sau nu, ei sunt urmăriți foarte atent de către copiii lor care dezvoltă abilităţi și resurse în acord cu acțiunile părinților pe care îi modelează. Există multe situații când părinții nu discută în cuplu despre ce înseamnă relația lor, iar copiii trag concluzii bazate pe ceea ce văd, în contradicție cu ceea ce li se spune.

Fie că ne dăm seama sau nu, relația de intimitate (sau lipsa ei) dintre părinții noștri, în mod inconștient, ne trasează direcțiile de navigare în viața personală, modul în care se desfășoară întâlnirile romantice și apoi, în felul cum decurg relațiile intime ca și adulți.

7 moduri în care obiceiurile noastre au fost influențate de către părinţi

1. Nivelul de acceptare a unui comportament abuziv

Creșterea într-un mediu familial toxic sau abuziv ne poate afecta într-o multitudine de moduri, inclusiv în felul de a privi propriile relații de familie. Oricât de îngrozitor ar părea, a fi victimă sau martor al unui abuz al părinților, te poate determina să consideri abuzul ca fiind un comportament relativ normal în cadrul relației tale.

Persoanele care au avut părinţi care se certau în fața copilului folosind limbaj violent au șanse mai mari să urmărească acest model de comportament în propria relaţie de familie sau chiar să accepte tratament abuziv din partea partenerului, doar pentru simplul fapt că sunt deja obișnuite cu acest mod de comunicare.

2. Cât de comfortabil ne simțim în intimitate?

Dacă ai crescut într-o familie în care părinții erau extrem de afectuoși unul cu celălalt, poate fi natural pentru tine să abordezi același model față de partenerul tău. Pe de altă parte, dacă părinții au avut o relaţie rece, distantă unul față de celălalt, te poate determina să ai o deschidere redusă la afecțiunea fizică – intimă din partea partenerului.

Relaţia părinților formează modul în care va decurge relația copilului devenit adult, în toate aspectele sale. În familie, copilul observă modul de comunicare al părinților, apropierea dintre ei, interacţiunea fizică, relația sexuală … toate aceste acțiuni sunt primele la care copilul este martor privind interacţiunea umană în familia de origine.


3. Modul în care gestionăm conflictele

Unul dintre cele mai importante aspecte ale succesului unei relații este abilitatea de gestionare într-un mod sănătos a unui conflict.
Dacă, de exemplu, modul de rezolvare a conflictului văzut în familie include țipete și cuvinte grele, ești predispus să urmezi acest mod de gestionare a situației așa cum ai văzut la părinții tăi.

Părinții noștri sunt modele despre cum ar trebui să decurgă o relaţie, iar dacă ei rezolvă o situație tensionată prin țipete noi învățăm că țipatul la partener este necesar pentru rezolvarea unui conflict.

4. Cum ne exprimăm emoțiile

Capacitatea de a ne exprima sentimentele este o parte crucială în menținerea unei relații sănătoase – pentru că nu poți rezolva problemele atâta timp cât nu poți vorbi deschis despre emoțiile tale și care este motivul pentru care te simți într-un anumit fel.

Dacă în copilărie, părinții tăi nu își exprimau liber și sincer emoțiile, în prezent ai putea avea dificultăți în a învăța cum să identifici emoțiile și cum să le manifești.
Abilitatea de a identifica anumite emoții și trăiri este esențială pentru o relaţie sănătoasă deoarece, inevitabil, ne afectează felul în care relaționăm și gestionăm conflictele cu partenerul de viață.


5. Ce este un comportament de control?

Deși există ideea că este sănătos să fi gelos, trebuie să recunoaștem că nu este nimic sănătos pentru partener să se simtă controlat și în continuă stare tensionată.
Dar dacă ai crescut într-o familie care a manifestat constant acest tip de relație, ai putea considera că acesta este modul normal de manifestare a iubirii și vei acționa în consecință în cadrul relației tale.

Dacă suntem martorii unei relații în care părinții se tratează unul pe celălalt cu lipsă de respect sau că unul dintre părinți îl tratează pe celălalt cu dispreț, am putea învăța că acesta este comportamentul normal, acceptat de către societate.


De exemplu, dacă tatăl este în poziția de a controla fiecare acțiune a membrilor familiei și are o atitudine critică față de mamă, copilul se poate identifica ușor cu părintele abuzator rezultând un adult cu un nivel al dorinței de control chiar mai mare decât cel al părintelui model. De asemenea, poate exista situația în care copilul se identifică cu mama, părintele abuzat, acceptând astfel, ca adult, rolul de victimă în relația pe care o are în prezent.


6. Cât de mult ne dorim să fim independenți?

A avea un partener alături de care să experimentezi viața este extraordinar, dar cele mai fericite cupluri sunt cele care înțeleg că fiecare individ trebuie să aibă un anumit grad de independență în cadrul relației.


Dacă ai copilărit într-o familie în care părinții erau tot timpul împreună și făceau toate activitățile împreună, acest lucru ar putea să te facă să îți dorești aceeași apropiere față de partenerul actual.
Dacă, însă, părinții erau complet independenți, toate activitățile lor erau făcute separat, ți-ai putea dori același lucru și pentru tine.

Există și situații când copiii, în momentul în care sunt într-o relație adultă de iubire, să aibă un comportament față de partener opus față de cel văzut la părinții săi. Dacă a avut părinți care s-au comportat distant, poate să reacționeze acum ca adult cu un comportament extrem de atașat față de partener.
Sau dacă a avut părinți care au avut o comunicare defectuoasă ori agresivă, copilul la maturitate poate să abordeze o comunicare excesiv de atentă la tonalitate și cuvinte folosite în relația cu partenerul din prezent, asteptând de la acesta reciprocitate în manifestare.


7. Încrederea în sine
 
A avea încredere completă în partenerul de viață este unul dintre aspectele esențiale ale unei relații sănătoase și de lungă durată. Din păcate, nu toți oamenii cresc într-o familie unde pot învăța ce înseamnă sinceritatea și cum să ai un partener în care te poți încrede.

Un părinte iubitor și care te susține încurajează și ceilalți membri ai familiei să dezvolte sentimentul de încredere, în timp ce un părinte, ce nu se implică activ în viața de familie nu va emana niciodată iubire și nu va susține acțiunile celorlalți membri ai familiei.
Încrederea și sentimentul de siguranță, de foarte multe ori, duc către relații de iubire între parteneri și aduc o contribuție benefică relației romantice dintre cei doi.

Fie că ne dăm seama sau nu, relațiile dintre părinți au un impact foarte mare asupra noastră, chiar și în viața de adult. Poate că părinții tăi au avut o relație extraordinară pe care vrei să o copiezi sau poate vrei să eviți aceleași greșeli pe care ei le-au făcut în timpul mariajului lor.


Deși nu ești condus de dorința de a te comporta exact ca părinții tăi este recomandat să arunci o privire asupra propriei relații și să îți dai seama dacă există obiceiuri nesănătoase pe care le-ai preluat de la părinții tăi, iar apoi să lucrezi asupra relației cu partenerul tău de viață.

Leave a Reply

Your email address will not be published.